Te-ai întrebat vreodată ,,cum e să fii student la jurnalism”? Probabil că da, din moment ce citești acest articol. Am stat de vorbă cu trei studente de la această specializare , și mi-au povestit câte ceva despre experiențele lor la această specializare.
,,am fost atrasă de lumea televiziunii”
Cosmina Băluță (Jurnalism anul III, Universitatea din Craiova)
Elena Cîșlaru: De ce ai aplicat la jurnalism?
Cosmina Băluță: Am aplicat la jurnalism, deoarece am fost atrasă de lumea televiziunii. Îmi plăcea când mă uitam la știri și vedeam prezentatorii cât de eleganți erau și cât de frumos transmiteau informații. Asta m-a atras pe mine cel mai mult: televiziunea.
E.C.: Care este cea mai frumoasă amintire a ta legată de facultate?
C.B.: Cea mai frumoasă amintire legată de facultate este aceea când am luat 10 la un examen. Nu era prima notă de 10, dar modul în care m-a felicitat profesoara și cum a reacționat e de neuitat pentru mine. Am fost atât de bucuroasă încât am dat drumul la muzică de fericire. Cel mai mult îmi place când avem practică și mergem în fața prompterului să citim știri. Mereu am emoții.
E.C.: Ce ți-ar plăcea să faci după terminarea facultății? Ai vrea să lucrezi în media?
C.B.: Da, mi-ar plăcea să lucrez în zona media, dar totodată există și o teamă de început. Sper să reușesc pe viitor să-mi găsesc un loc de muncă, pe latura pe care am studiat-o. Mi-ar plăcea să fac reportaje, să găsesc povești, să iau interviuri.
,,îmi place să modelez povești cu ajutorul cuvintelor”
Victoria Cernea (Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, Chișinău, anul II)
Elena Cîșlaru: De ce ai ales să studiezi la jurnalism?
Victoria Cernea: A fost o alegere de ultim moment, sinceră să fiu. Am ales jurnalismul pentru că îmi place să interacționez cu oamenii. Sunt o persoană sociabilă și prietenoasă, curioasă să descopăr lucruri, oameni, detalii. Am o pasiune pentru scris, îmi place să modelez povești cu ajutorul cuvintelor sau, în termeni profesionali, texte jurnalistice.
E.C.: Ce îți place cel mai mult la ccea ce studiezi?
V.C.: Faptul că lucrurile sunt aplicabile și pentru viața cotidiană, nu sunt strict în domeniul în care urmează să profesez. Îmi place faptul că profesorii au experiență în domeniu și ne dau sfaturi prețioase. Mi-au plăcut și materiile care se presupun a fi plictisitoare, precum ,,Bazele jurnalismului” sau ,,Istoria presei tipărite”. Sunt materii fundamentale în jurnalism, nu poți sări peste ele.
E.C.: După absolvirea facultății te vezi lucrând în media?
V.C.: Da, deja am început să pun în practică lucrurile pe care le învăț la facultate. Sunt reporter pentru ,,Gazeta de Chișinău”. În acest moment mă regăsesc în presa scrisă. Să fii la radio sau la tv, cred că este un stres mult prea mare.
,,am fost pasionată de tot ce înseamnă scris, mai ales de ziare”
Dumitrița Ungureanu( studentă la master la Comunicare și Relații Publice, SNSPA București, absolventă de jurnalism la Timișoara în 2021)
Elena Cîșlaru: Cum ai ales să studiezi la jurnalism?
Dumitrița Ungureanu:Am ales jurnalismul dintr-o pasiune din copilărie. De mică am fost pasionată de tot ce înseamnă scris, mai ales de ziare. Eram înconjurată de ziare, la unele eram abonată, iar pe majoritatea le luam de la bibliotecă. Mă cunoșteam cu bibliotecarele și știau că după ce le citesc ele, ziarele ajung la mine. Pe la 11 ani am început să colaborez cu uneele ziare și reviste pentru copii de la mine din Moldova. Asta m-a făcut să aleg jurnalismul: pasiunea mea pentru scris din copilărie.
E.C.: Ai vreo amintire care ți-a marcat studenția?
D.U.: Da. Am fost marcată de trecerea în online, pentru că sunt o fire foarte sociabilă, îmi place foarte mult să comunic, iar trecerea în online m-a afectat destul de mult. Asta pot spune că a fost cel mai marcant în facultate, faptul că din 3 ani, un an și jumătate am făcut online. O experiență frumoasă a fost practica din anul II de la Radio Timișoara, mi-a plăcut mult atmosfera de acolo.
E.C.: Ce sfaturi ai pentru studenții de la jurnalism?
Să exerseze, să scrie. Pentru televiziune, pentru radio trebuie să scrii. Să nu le fie rușine să vorbească cu oamenii, să nu le fie frică, pentru că ei te înțeleg că ești la început de drum.