Cursul „Geografia regională a României” începe. Studenţii fac linişte, se aude doar vocea profesoarei: „Deschideţi atlasele la pagina 42, azi facem Carpaţii Curburii”. Răsfoitul paginilor se opreşte, iar privirile se îndreaptă către tablă unde sunt proiectate hărţi amănunţite. Studenţii sunt atenţi, răspund la întrebările profesoarei şi cer exemple când ceva nu este clar. După prima jumătate de oră încep să fie distraşi de telefoane, iar profesoara reacţionează: „Mă ascultaţi?”. Studenţii ridică ochii din telefon şi pentru scurt timp lasă impresia că sunt atenţi. Primul curs se termină mai devreme, prilej pentru încărcarea telefoanelor.
Ajungem la cel de-al doilea curs, „Geografia mediului”. Profesorul este nemulţumit numărul mic de studenţi prezenţi. Sunt cinci, dar ascultă interesaţi. Profesorul le vorbeşte despre stratul de ozon. După o ora la curs mai ajung două studente şi îşi cer scuze că au întârziat, profesorul amuzat întreabă: „De ce aţi mai venit? Noi ne pregăteam să plecăm!”. Profesorul continuă prelegerea, dar este întrerupt de râsul studentelor întârziate: „Dacă nu vă potoliţi săptămâna viitoare vă dau test!”. „Domnu’, l-am văzut pe colegul nostru cum stă singur în ultima bancă şi ne gândeam că se simte ameninţat de noi, fetele!”
Cursul se termină. Studenţii termină ziua cu noi cunoştinţe, dar şi cu două teme pentru săptămâna viitoare.
Daniela Vulpe
