Andreea Eugenia Munteanu este studentă în anul III la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, specializarea Kinetoterapie (Universitatea ,,Babeş-Bolyai”). Are 21 de ani şi este din comuna Bustuchin (Gorj). Şi-a construit de-a lungul timpului un palmares bogat în gimnastica artistică. Acum merge şi la un curs de actorie, la ,,Şcoala de Teatru Allegria” din Cluj-Napoca. A început să se antreneze ca gimnastă la vârsta de 5 ani. De atunci a obţinut patrumedalii la Europenele de Junioare (una de argint şi trei de bronz) de Bruxelles. Este dublă campioană europeană la seniori (aur pe echipe 2014, Sofia; aur bârnă, 2015, Montpellier). S-a clasat pe locul IV la Campionatul Mondial din China, 2014. A câştigat cinci medalii la Cupele Mondiale (2014-2015, două de aur, două de bronz, una de argint).
Andrada Betej: Cum ţi-ai descoperit pasiunea pentru gimnastică?
Andreea Eugenia Munteanu: Pasiunea s-a dezvoltat în timp, după învăţarea primelor elemente.
A.B: De ce ai ales gimnastica şi nu alt sport ?
A.E.M.: Părinţii noştri ne-au îndrumat spre gimnastică (pe mine şi pe sora mea, Adelina), deoarece eram foarte energice şi ne căţăram prin toţi copacii.
A.B: Care a fost cel mai important premiu?
A.E.M.: Toate premiile au fost importante. Fiecare rezultat mi-a dat încredere să merg mai departe.
A.B.: Care a fost cel mai dificil exerciţiu? Ai unul preferat?
A.E.M.: La bârnă aveam cel mai dificil exerciţiu, din punct de vedere al dificultăţii, bârna fiind de altfel, preferata mea. Am câteva exerciţii preferate la acest aparat, amicalul din Franţa 2014 şi la finala pe echipe de la Mondialul din 2014.
A.B: Care sunt avantajele şi dezavantajele practicării unui asemenea sport?
A.E.M.: Gimnastica artistică este un sport frumos, dar şi foarte greu, necesită responsabilitate, sacrificiu, muncă şi cel mai important, pasiune. Dacă faci ceea ce îţi place, sacrificiile sunt mult mai uşor de suportat; cea mai mare satisfacţie e atunci când te afli pe cea mai înaltă treaptă a podiumului şi îţi cântă imnul.
A.B.: Până la ce vârstă se poate practica gimnastica?
A.E.M.: Nu este o regulă anume, asta depinde de fiecare sportivă. Cea mai longevivă gimnastă de până acum este Oksana Chusovitina, o gimnastă pe care o respect şi o admir foarte mult. Are 44 de ani şi încă performează în competiţii.
A.B.: Povesteşte-mi ce ai simţit la primul tău concurs. Cum a fost?
A.E.M.: Când am avut primul concurs eram foarte entuziasmată, plină de energie, nu îmi puteam stăpâni emoţiile. Atunci am câştigat locul II cu echipa.
A.B.: Spune-mi despre sala de sport din comuna Bustuchin care îţi poartă numele.
A.E.M.: După câştigarea aurului european din 2014, Consiliul Local împreună cu domnul primar au hotărât ca sala de sport să îmi poarte numele. M-am bucurat foarte tare când am aflat.
A.B.: De ce nu mai practici gimnastică de performanţă?
A.E.M.: Nu mi-am dorit să mă las de gimnastică, dar aveam nevoie de asta. Am pus mai multe lucruri în balanţă, inclusiv sănătatea mea, aşa că am luat această decizie.
A.B.: Ce alte pasiuni mai ai?
A.E.M.: Îmi place teatrul, să schiez, să dansez, să ascult muzică şi să scriu.
.B:Ce planuri de viitor ai?
A.E.M.: Nu îmi place să îmi fac planuri de viitor. Iau totul pas cu pas.
Cât te pregăteai pentru o competiţie?
A.E.M.: Noi aveam zilnic 6-7 ore de antrenament, cu excepţia duminicii, iar când se apropiau competiţiile, făceam verificări, iar numărul orelor de antrenament scădeau.
A.B:Care este modelul tău în viaţă?
A.E.M.: Oamenii mă inspiră de obicei, nu am un model anume.