de Livia Petroşanu
Ca student Erasmus în Italia, i-am cunoscut pe Rosa y Carlos, de la Facultatea de Jurnalism din Sevilla. Eu am plecat, ei au rămas. De curând, înainte să se întoarcă acasă, au decis să se abată prin România pentru a ne întâlni.
Rumania, venimos!
Două vorbe la telefon, „Rumania, venimos!”, au fost suficiente. Am stabilit să ne întâlnim la București. Revederea a fost plăcută. Îmbrățisări, amintiri, zâmbete. Înfruntând traficul, am început să le arăt frumuseţile „Micului Paris”. Am început cu Muzeul Satului. Au admirat căsuţele din chirpici şi paie și au înfulecat nişte clătite cu urdă şi magiun. Am pornit apoi spre Casa Poporului.
Tortilla vs Mămăligă
Clădirea i-a cam lăsat cu gura căscată, aşa că am hotărât să facem o întrecere la mâncare, să vedem dacă aici îi putem impresiona. La un restaurant tradițional, am găsit mămăliguţă cu smăntână, dar și… tortilla. Am râs și am hotărât în unanimitate că ambele feluri sunt delicioase. A doua zi am pornit din nou pe străzi. Oraşul i-a surprins din nou. Rosa a fost fascinată să întâlnească zeci de câini vagabonzi, care nu există pe străzile Sevillei.
Din păcate weekendul s-a încheiat şi a venit vremea despărţirii. „La revedere, România! Ne vom întoarce în curând!”
