Copii speciali. Aşa sunt descrişi copiii de la Şcoala Gimnazială Specială „ Sf. Mina” din Craiova, care adăposteşte 156 de suflete provenite din mediul urban şi rural. Instituirea programelor psihopedagogice începe la grădiniţă, de la vârstă de 4- 5 ani şi se continuă în activitatea şcolară a claselor I-VIII. Acestea sunt organizate în urma unei diagnoze medicale, sociale şi psihopedagogice, orientate pe nevoile imediate ale copiilor.
Am stat de vorba cu directorul instituţiei de învăţământ, Eugenia Pascu, care ne-a povestit despre activitatea copiilor, despre reuşitele lor şcolare, dar şi cum încearcă să suplinească lipsa familiei.
Amelia Tuță: Copiii se adaptează mai greu procesului de învăţare?
Eugenia Pascu:Copiii noştri sunt speciali, sunt unici. Avem clase pentru deficienţe uşoare. Aceştia urmează un curriculum asemănător cu cel din învăţământul de masă. Avem ore de limba engleză şi se lucrează pe specialităţi: română, matematică. Avem clase pentru deficienţe grave, severe. Este vorba de copiii autişti. Numărul de copii este diminuat la clasă (sunt colective formate din 2-4 copii). Eu zic că ar trebui să se lucreze şi unul la unul. Aceste clase lucrează după un curriculum cu adevărat special pentru ei.
A.T.: Ne puteţi spune o întâmplare deosebită la care aţi luat parte?
E.P.: Fiecare zi este deosebită în felul ei, la fel şi copiii. Rămâi surprins de ceea ce pot să realizeze aceşti copii. Inedit pentru acest an școlar este faptul că avem trei copii nevăzători cu reuşite școlare: o minunăţie la grădiniţă şi doi băieţi la clasa pregătitoare. Am descoperit zilele trecute că Amir, unul dintre băieţi, cânta foarte bine la pian şi va asigur că în următorii 15 ani veţi auzi de el că fiind un pianist deosebit.
A.T.: Există copii care au reuşite şcolare foarte bune?
E. P.: Da, pentru potenţialul lor, da. Şi aceşti copii au reuşite şcolare foarte bune, chiar dacă posibilităţile lor intelectuale nu sunt aidoma celorlaltor copii. Dar să nu uităm că şi copiii de la Colegiul Carol sau Buzeşti sunt copii cu nevoi speciale. La fel şi aceşti copii, desenează, spun poezii, cânta, ştiu să citească, să scrie. Avem un copil extraordinar, Iza, care e în clasa a VIII-a, copil cu tulburări din spectrul autist, care scrie, citeşte, socoteşte. La aceşti copii, progresul este din paşi mic. Poţi să îi vezi cum cresc, cum se dezvoltă şi cum îşi formează anumite deprinderi.
A.T.: Doriţi vreo schimbare în sistemul de învăţământ?
E. P.: Da, aş schimbă modul de a-i selecta pe cei care intră într-o şcoală specială. I-aş obliga pe toţi dascălii să stea un an la debut într-o şcoală specială şi apoi să între într-o şcoală normală, pentru că aici învaţă să fie umani şi să ofere respect. Cred că s-ar schimba mult.
„Aştept să vină doi profesori voluntari de la Liceul de Artă „Marin Sorescu” care să lucreze cu ei”
A.T.: Există activităţi organizate de Şoală Gimnazială Specială „Sf. Mina” în perioada Paştelui?
E. P.: Este săptămâna „Şcoală Altfel”. Am avut Faza Locală a Campionatului de Fotbal Unificat la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Au participat şase echipe ( printre care şi fete), copii de la noi şi din şcolile de masă, dar şi echipe mixte cu cei de la Clubul CS Juniori al Consiliului Judeţean. Aştept să văd cine a câştigat. Am organizat şi Faza Regională pe zona Oltenia la Craiova. Au venit copiii de la Colegiul Naţional Carol I cu daruri şi dulciuri. Au socializat, au spus poezii. Le spuneam copiilor de la Carol că elevii noştri au haine, mâncare, dar de un singur lucru mai au nevoie, de afecţiune. De asemenea, au nevoie de modele, au nevoie să vorbească. Din cei 156 de copii, 81 sunt în internatul şcolii. Aceştia rămân în permanentă aici în timpul semestrului, iar 50 de la Protecţia Copilului rămân şi în vacanţe.
A.T.: Reuşiţi să supliniţi lipsa familiei?
E. P.: Încercăm. De multe ori reuşim, de multe ori, nu. Când veneam de la competitie, de la stadion cu fetele, mă întrebau dacă le las de Paşte în noapte de Înviere. Le-am spus că dacă până atunci nu fac nicio problema, mergem la Înviere. Încercăm să le facem un mediu apropiat cu cel de acasă. Le-am luat şi două piane şi aştept să vină doi profesori voluntari de la Liceul de Artă „Marin Sorescu” care să lucreze cu ei. Mi-am propus că finalul acestui an şcolar să-l facem la filarmonica , unde Amir, copilul nostru cu deficienţe va cânta la pian.
Amelia TUȚĂ