Kynodontas (2009)

de Geanina Rotaru

„Propun să ne petrecem timpul cu un joc de rezistenţă”. Fiul (Hristos Passalis) a pierdut conceptul de „organ genital” înainte să-l înţeleagă. Inteligenţa nativă nu este suficientă pentru Hristos. El nu se agaţă de mai nimic pentru a-şi crea o situaţie specifică spre dezvoltarea gândirii.

Prima minciună este spusă de Sora cea mică. Nu vei avea nevoie de un cântec patetic sau prea cunoscut care „prinde”, pentru a privi o autodistrugere. Violenţa şi nuditatea nu sunt tocmai intenţionale. Provin din constrângeri, din psihoze. Există doar Tatăl, Mama, Fiul şi Fiicele.
Nimeni nu are nume aici. Doar Christina, dar aceasta vine în casă de dincolo de gard, dinspre „fratele mort”. Cu toate că singurul care mai are nume este câinele, identificarea lui este abundentă şi necontrolată. Alexander Voulgaris, antrenorul acestui câine, o să încerce să te ridice din scaun. Cum te ridici, ajungi la adăpostul pentru câini, lângă Tatăl (Christos Stergioglou). Tu stabileşti de aici ce înseamnă „Caninul”.

One Comment on “Kynodontas (2009)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *