de Andreea Drăgoianu
Dacă în restul anului, unii studenţi au fentat facultatea şi au venit la cursuri după plac, lunile iunie-iulie le cam dau bătai de cap. Odata cu sesiunea de vară, Universitatea din Craiova parcă s-a trezit la viaţă.
Încă de la ora opt e zarvă mare: se dau telefoane că nu se găseşte sala de examen, se fac ultimele fiţuici, se discută strategiile de aşezat în bancă. Dacă întârzii, mereu există o colegă binevoitoare, care să te sune: ,,Fată, când naiba ajungi? Hai odată, că deja se ocupară toate locurile din spate. Iar stăm ca fraierele în faţă şi nu putem să copiem!”, se răsteşte o studentă la telefon în timp ce consuma nervoasă o ţigară.
În drumul spre sala de examen, cu greu răzbeşti să treci de grupurile de studenţi. Stau adunaţi câte 10-15, în funcţie de simpatii, că doar ,,prietenul la nevoie se cunoaşte”. Se fac ultimele retuşuri: fiţuicile şi handsfree-urile la locul lor, una-două coli şi pixul în mână. Intri cu demnitate la examen. După o oră, o oră şi jumătate, studenţii încep să iasă: ,,Mi-a picat exact ce nu învăţasem”, ,,N-am scris mare lucru, dar sper să iau un opt”, ,,Hai că n-a fost greu aşa”.
Nu ştiu dacă aţi observat, dar în fiecare clasă există mai multe categorii de studenţi: cei care vin zilnic la facultate şi cărora examenul nu li se pare cine ştie ce, cei care vin din joi în Paşti şi îşi pun bazele în fiţuică şi cei care mizează pe ,,Lasă, bă, că merge-aşa. Nu trec acum, mai am timp la toamnă sau până termin facultatea”. Din ultima categorie, face parte şi colegul D., de la Jurnalism. Vine la facultate doar când avem examene şi se aşază tacticos în ultima bancă. Dacă e prins cu fiţuica, o dă în băşcălie, că doar are tupeu. Face lucrarea de nota cinci şi pleacă mulţumit acasă. Vara asta o să stea fără griji, că doar e integralist.
După fiecare examen, studenţii din prima categorie, demoralizaţi şi ofticaţi de uşurinţa cu care alţii au luat cinci-ul, zic că ,,la anu’ o să-i urmez exemplul”. Astea sunt doar vorbe la nervi şi îşi aduc aminte la timp că vor să fie printre cei buni, iar cei buni nu se mulţumesc cu un cinci.
