Ca în fiecare an, de câțiva încoace, mi-am petrecut Paștele la Afumați, la țară la bunici, unde pregătirile de Paște sunt de fiecare dată un motiv de bucurie, de căutat cele mai frumoase și inspirate cadouri, de pregătit cea mai bună mâncare și cel mai important, cel mai bun motiv de a te întâni cu mare parte din familie sau chiar cu toată, dacă există posibilitatea.
La țară obiceiurile și tradițiile Pascale sunt încă respectate cu sfințenie; asta și pentru că la sat populația este trecută bine de prima tinerețe și a fost educată în acest spirit.
La Afumați, în Vinerea Mare, seara, oamenii merg la biserică la slujbă și apoi la cimitir unde aprind lumânări și așează flori; asta durează în jur de 4 ore. Sâmbăta se prepară mâncărurile: vopsim ouălele, preparăm drobul, carnea de miel și de curcan în cazul în care unii nu mănâncă miel și cozonacii.
Noaptea de Înviere are frumusețea ei. La ora 23:45 tot satul este în curtea bisericii, fară să exagerez, cu mic cu mare se strâng acolo și se roagă sau mai schimbă câte o vorbă. Spre surprinderea mea anul aceasta au fost foarte mulți tineri, neașteptat de liniștiți și de atenți la ce se întâmpla acolo. La 00:00 preotul iese din biserică cu lumina, cântă de trei ori „Hristos a Înviat din morți” și apoi ne spune „Hristos a Înviat””, luăm lumină și mergem acasă.
A doua zi dimineață mergem la biserică pentru a lua Paște, adică anafură, brânză și vin. Toți din casă trebuie să guste câte puțin din toate imediat după ce se trezesc înainte de masă.
După asta ne așezăm cu toții la masă și mâncăm bunătățile pregătite de mame, tați, unchi, mătuși și pe alocuri de bunici.
Cristina NUȚĂ
