Beatrice Comănescu „Sunteți generația care va modifica felul de adresabilitate”

-Ce modele ați avut în profesia de jurnalistă?
N-am avut niciunul. Ceea ce ar trebui să fie important pentru voi, dar și în orice meserie și la orice vârstă este că, în primul rând, trebuie să-ți dorești foarte tare. N-o să fac un discurs motivațional. 🙂 Dar trebuie să fii foarte entuziast. Foarte! Și să fii convins că nu ai limite. În momentul ăla n-ai nevoie nici de idoli, nici de modele, nici de mentori!

Este sfatul care mi-a rămas în minte al jurnalistei, după întrebarea pe care i-a adresat-o un student, în Sala de teatru „Ion D. Sârbu”. O sală întunecată, cu câteva zeci de locuri amplasate. O scenă mică, la doar câțiva pași distanță de scaune, astfel încât să fie cât mai aproape de public. Un nume cu rezonanță pentru presa românească și pentru cinematografie. Beatrice Comănescu, fostă directoare TVR Internațional și TVR Moldova, fost redactor-șef la Realitatea TV, dar și actual decan al Facultății de Artă la Universitatea Hyperion din București, a venit la Craiova pe 25 martie, ca să atragă atenția asupra unui fenomen problematic în presa actuală: tabloidizarea.

Conferința sa, De la cucerirea libertății de exprimare la tabloidizarea televiziunilor, a cuprins o istorie a mass-mediei din România și o analiză a tabloidelor care mișună la tv.  Adulți, persoane de vârstă onorabilă, dar și tineri studenți- trei generații au venit la Teatrul Național „Marin Sorescu” să asculte și să învețe din vasta experiență profesională a invitatei.

Întâlnirea cu oltenii a fost foarte interactivă și a depășit cu brio cele două ore alocate conferinței. Nu am ezitat să-i cerem câteva sfaturi fostei jurnaliste, Beatrice Comănescu. Ba chiar, la final, ne-a acordat și un mic interviu, care s-a transformat, mai degrabă, într-o discuție liberă. Discuție între EA – profesionistă cu zeci de ani experiență în mass-media și NOI – studenți craioveni de la Jurnalism, dornici să facem presă.

„Tinerii nu se mai uită la televizor, nu prea mai ascultă radio. Se uită în telefon”

Claudiu Vasile (anul I): Ce sfaturi aveți pentru tinerii studenți de la Jurnalism?

Beatrice Comănescu: Voi veți face cu totul alt tip de presă. Pentru că va trebui să găsiți esența informației și să o formulați într-un fel care să fie digerabil generației voastre. Generația voastră, față de a mea, este foarte deosebită. Nu avem aceeași cultură, nu avem aceleași așteptări. Sunteți generația care va modifica felul de adresabilitate.

Hai să vă dau ca exemplu filmul artistic. Până în ’90, filmele românești erau povestite clasic, cu conflict și excelau prin jocul actorilor, prin decor, prin imagine. Vine generația noului val și mă refer la Cristi Puiu („Moartea domnului Lăzărescu”). Luăm o mulțime de premii la Cannes, la Berlin și apare acest gen de „cinema minimalist”. Adică povești care pun întotdeauna societatea românească într-o lumină nefavorabilă. Care, sigur, pot fi exotice pentru cititorii de afară, dar aceste povești nu cred că au legătură cu realitatea. Poveștile nu se angrenează în România de acum. Mie, personal, nu-mi plac. Să zicem că vorbesc despre România din anii ’80. Eu, care am trăit în acea perioadă, pot să spun că nici măcar proiecția lor asupra evenimentelor, artistic, așa cum este, nu coincide cu realitatea. E ceva subiectiv, dar subiectivismul trebuie să fie dat de ambianța epocii.

Cam așa este și cu ce se întâmplă cu radioul și cu televiziunea. Va trebui ca voi, în momentul ăsta, când internetul devine răvășitor în orice- și mă refer la bloggeri, la vloggeri, la Facebook, la Instagram – să reformulați informația pe scurt, concis. Va trebui să găsiți calea către colegii voștri de generație să le transmiteți ceea ce este important și ei să vrea să asculte. Pentru că tinerii nu se mai uită la televizor, nu prea mai ascultă radio. Se uită în telefon.

 Teodora Argint (anul II): În prezentarea dumneavoastră ați spus că nu publicul cere ceea ce apare la tv, ci televiziunea oferă. Cu alte cuvinte, nu publicul este vinovat de tabloidizarea produsă în mass-media. Dar cum ar trebui să procedeze viitorii jurnaliști, astfel încât să reducă această tentativă de tabloidizare?

B.C: Este un reglaj fin care se face între societate și media. De exemplu, așa cum spuneam de noul val în cinematografie, generațiile care vin acum spun că nu mai vor să facă film în felul ăsta. Probabil, la un moment dat, se simte diferența asta și în presă. Voi veți simți la un moment dat saturația publicului și veți încerca ușor să schimbați adresabilitatea. Deci este un reglaj fin, care se face în timp și care este win-win.

„Televiziunea este drogul celor săraci”

Loredana Ioana (anul I): Ați spus că suntem poporul din Europa care se uită cel mai mult la televizor. În jur de 5,6 ore/ zi. Care este diferența între noi, românii, care petrecem atât de mult timp în fața tv-ului și oricare alt popor din afară care se uită la tv?

B.C: Eu aș crede așa. Că televiziunea este cea mai ieftină distracție. Toată lumea are cablu plătit sau o modalitatea de a privi la tv. Este consumul, drogul celor săraci. Pentru că o ieșire la film sau la teatru presupune să ieși din casă, să te îmbraci, să te transporți, să cumperi bilete și, eventual, popcorn, cafea, suc sau ceva de consumat. Stând acasă, rămâi în confortul căminului, nu cheltui bani și ai acces la o sumă mult mai mare de informații decât ai avea dacă te-ai duce la un singur spectacol. Fie el de teatru sau de film. Deci argumentul cel mai important este că e mai ieftin să te uiți la tv decât să ieși în oraș.

„Am acceptat, dar a doua zi mi-am dat demisia”

Teodora Argint (anul II): Povestiți o situație în care nu știți dacă ați procedat bine din punctul de vedere al deontologiei jurnalistice sau ați greșit involuntar.

B.C: Eu cred că am făcut bine ce am făcut până acum, pentru că altfel, nu aș mai fi aici. Dar pot povesti o situație de pe timpul când lucram la TVR. Pe post rula un film documentar. Patronul TVR de atunci m-a sunat să-mi ceară să opresc producția. Eu i-am spus că un film nu se poate opri așa ușor. Că e o întreagă echipă în spate care se ocupă de rularea filmului în acel moment. Că legea nu permite ca un film să se oprească în mijlocul rulării pe post. Și, cu toate astea, cu toate argumentele pe care i le-am dat, tot ce a putut el să-mi spună atunci a fost „Aici eu sunt legea!”. Nu am mai zis nimic, m-am dus să opresc producția- lucru ce s-a făcut cu greu. Am acceptat, dar a doua zi mi-am dat demisia. Pentru e inadmisibil ca el, în poziția în care se afla, să comită o asemenea greșeală. Și atunci am plecat de la TVR.  Iar probe că a făcut așa ceva nu au mai existat.

Beatrice Comănescu și-a început cariera ca redactor , respectiv redactor-șef la  Studioul cinematografic „Alexandru Sahia”, în anii 1974-1991. Apoi a ocupat posturi de conducere: director al Centrului Cultural Mogoșoaia între 1993 și 1997.

A lucrat în Televiziunea Română: în 2001-2004 ca director TVR Cultural. Până în 2005 a fost director general adjunct la Realitatea TV. În perioada 2007-2014- director TVR Internațional. Între 2013 și 2014- director TVR Moldova.   A fost și consilier media la Ministerul Sănătății Publice și lector universitar la catedra de Jurnalism TV. În cariera cinematografică, a scris peste 50 de scenarii de filme documentare, artistice și utilitare, produse de Studioul Sahia.

 În prezent este decanul Facultății de Artă la Universitatea Hyperion, din București și are peste 17 ani experiență ca profesoară. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.