De cele mai multe ori oamenii au tendința de a pune etichete altor persoane, neștiind de fapt de ce ei se comportă într-un anumit fel. Este mult mai ușor să judeci o persoană decât să încerci să o cunoști, în loc să îți bați capul încercând să îi dărâmi zidurile pe care această le-a ridicat conștient sau nu.
Câți dintre noi nu ținem cu dinții de prima impresie pe care ne-am format-o despre o persoană la o primă întâlnire? Este mult mai ușor să credem că persoana respectivă este superficială și nu ne lasă să o cunoaștem cu adevărat, dar oare noi chiar vrem să o cunoaștem?
Există persoane introvertite cărora le este mult mai greu să se deschidă în fața oamenilor noi. Uneori ne este teamă să arătăm cea ce gândim, așa că preferăm să ne ascundem sub o carapace.
Prieteniile nu ni se cuvin, ele se construiesc în timp și se mențin prin implicare reciprocă, înțelegere, valori comune și loialitate. Dar până să ajungi în acel stadiu, trebuie să scapi de timiditate și să fii tu.
Fiecare persoană vine cu o încărcătură sentimentală și cu un bagaj emoțional complex, încrederea nu se acordă și se câștigă, de aceea este bine să nu ne formăm o prima impresie negativă sau să etichetăm.
Testul prieteniei se dă la greu și, fără îndoială, știm cine sunt oamenii dragi care țin cu toată ființa la noi. Sunt acei oameni care nu au nevoie să fie sunați continuu, dar despre care știm că ne țin partea la orice oră, gata să ne ajute și pe umărul cărora putem plânge – fără să ceară nimic la schimb.
Impactul etichetării la copii și adulți
Un copil stigmatizat și etichetat este un copil cu stima de sine compromisă, un copil care nu doar că ajunge să creadă despre sine ce spune eticheta, dar nu își cunoaște nici resursele și potențialul. În cazul adulților, etichetarea duce la multiple eșecuri în viața personală și profesională, la încercări eșuate, la îndoieli, frustrări și regrete.