Într-o lume plină de vicii, constrângeri, rutină şi lipsă de iniţiativă, modul de viaţă al tinerilor, energia şi antrenamentul fizic au tendinţa de a fi ignorate din conceptul multor persoane. De aceea este de apreciat când un grup de tineri practicanţi de kickbox, 4Moving, îşi manifestă cu pasiune interesul faţă de efectele pozitive ale educaţiei sportive.
Am stat de vorbă cu o tânără din Craiova, Anabel Orăscu, practicantă a acestui sport, studentă la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, Facultatea de Litere, Specializarea Japoneză-Engleză care consideră că kickboxul un „mod de viaţă”.
Alexandru Coderie: Se spune despre sport că verifică zicala „Minte sănătoasă în corp sănătos”. Se aplică acest lucru şi în cazul kickboxului?
Anabel Orăscu: Absolut! Orice persoană care practică sport (indiferent la ce nivel) va putea enumera o mulţime de beneficii pe care acesta le aduce (şi va avea, cel mai probabil, dreptate). Dintre toate, însă, artele marţiale reprezintă, după părerea mea, ramura care presupune cea mai strânsă legătură între corp şi minte. În spatele celui care păşeşte pe tatami stă, în primul rând, echilibrul.
A.C.: De ce ai ales kickboxul?
A.O: Simplu! Nu „l-am ales”. Pentru mine, sportul acesta este un mod de viaţă, vine la pachet cu o atitudine şi un anumit tip de gândire, iar pe acestea le dezvolţi în timp – „Când elevul este pregătit, va apărea şi maestrul”.
„Spre sfârşitul antrenamentului, oboseala îţi dă nenumărate motive să râzi.”
A.C.: Cum s-a schimbat viaţa ta din punct de vedere social de când practici acest sport?
A.O.: Nu ştiu dacă viaţa mea s-a schimbat neapărat. Ceea ce s-a schimbat (şi continuă să se schimbe) este atitudinea mea, felul în care mă raportez la cei din jur. Odată ce tu schimbi ceva la tine, vei observa că şi mediul în care trăieşti se modifică.
A.C.: Ai avut parte la antrenamente de întâmplări amuzante sau dureroase, pe care să le poţi povesti?
A.O.: E o atmosferă deosebită cea pe care o creează fiecare antrenament. Nu aş şti să explic şi cred că i-aş diminua valoarea încercând. Tot ceea ce se întâmplă acolo mi se pare că se raportează la relaţia dintre noi. Un gest mărunt, la momentul potrivit, care pentru tine, de exemplu, poate părea neînsemnat, pentru mine vine ca o ancoră într-un moment dificil. Avem, bineînţeles, şi momente mai puţin îmbibate în subtilitate. :)) Spre sfârşitul antrenamentului, oboseala îţi dă nenumărate motive să râzi.
A.C.: Ce calităţi crezi că ţi-a dezvoltat cel mai bine kickboxul?
A.O.: Cred că am învăţat să mă ascult cu mai multă atenţie. Descopăr aspecte noi ale relaţiei cu mine, în continuare, şi am înţeles că această căutare nu trebuie să se oprească niciodată.
A.C.:Cum crezi că este privit acest sport în România?
A.O.: Nu aş vrea să vorbesc despre o opinie generală pentru că mi se pare că fiecare foloseşte resursele din jurul său aşa cum consideră. Dacă te referi la modul în care sunt trataţi sportivii de performanţă, cred că nu e o surpriză răspunsul pe care ţi-l voi da. Ştim care sunt problemele din ţară. Poate că ar fi momentul să ne concentrăm pe găsirea unor soluţii.
A.C.: Ce premii ai obţinut până acum?
A.O.: Ştiu că e un clişeu, dar participarea la competiţii este în sine cel mai mare premiu pe care îl poţi primi şi mi-aş dori ca fiecare performer/sportiv să realizeze lucrul acesta. Nimic nu se compară cu perioada de pregatire pentru un meci.
„Nu mi-am setat limite”
A.C.: Crezi că sportul aduce beneficii asupra dezvoltării personale a tinerilor? Cum trebuie încurajat tineretul să facă mişcare?
A.O.: Somităţi în domeniul sportiv au dezbătut suficient acest subiect înaintea mea; nu pot decât să parafrazez. În ceea ce priveşte modul în care „ar trebui încurajat tineretul” să facă mişcare, nu cred în încurajare. Dorinţa de a face un lucru vine în urma reflecţiei. Cel mai bun mod de a scăpa de „pornirile moralizatoare” este folosirea puterii exemplului. Umblă prin săli îndemnul: „Nu te opri! Nu ştii niciodată când poţi inspira pe cineva”.
A.C.:Unde te vezi în viitor, ca practicantă a acestui sport?
A.O.: În momentul acesta, încerc să obţin cât mai mult folosind resursele de care dispun (privind orice aspect al vieţii). Nu mi-am setat limite.
A.C.:Ce sfat ai pentru tinerii practicanţi şi pasionaţi de kickbox?
A.O.: Mă feresc să le dau sfaturi celor care nu mi le cer. Cei care practică deja acest sport ştiu de ce o fac, altfel nu s-ar afla acolo. Celor care ar vrea să-l practice, dar le e teamă (nu folosesc întâmplător acest termen), le spun mereu că un sport de contact nu înseamnă violenţă. Important este ce aşteptări ai tu de la un astfel de sport. Contează cum foloseşti ceea ce el îţi oferă. Aveţi curajul să încercaţi!
