Ce înseamnă de fapt să fii promoter în Universitate? Să ai un job, în primul rând. (Part time, e adevărat. Ai timp să dai fuga până la un seminar. Te poate acoperi unul dintre colegi.) Să împarți pliante și invitații la discotecile și barurile din oraș. Să lipești afișe pe lângă sălile de curs. Să îngheți de frig pe holurile Universității. Să stai în picioare și să te fâțăi de sus până jos. De la xerox pân’ la bar. Să fii convingător. Un fel de broker de asigurări: „Dar de ce nu vrei, totuși? Dar hai măcar încearcă.” Să le faci față fițelor și vedetismelor. Că doar discotecile din Craiova sunt un fel de birturi și biciușcării. În București e treaba treabă. Pai ori plătim câteva sute la intrare să ne vadă mira-te-ai cine țoalele ori nu ne mai apucăm. Deci fata ridică dintr-o sprânceană, musai asta, după care îți răspunde pe un ton obosit „ nu vreau” . Uneori se rezumă doar la „nu”, că doar nu stăm de explicații pe holurile Universității. Promoteri poate că nu am fost, dar prieteni promoteri sigur avem. Și am înțeles ideea. Ai băutura gratuită în discoteca sau barul respectiv. Primești și ceva bănuți. Nu mulți, e adevărat. Depinde de roadele muncii tale. Dar îți ajung timp de o săptămână. Ideea e să aduci multă lume în discoteca respectivă. Îți mobilizezi toți prietenii, dai anunțuri pe facebook, trimiți sms-uri la toată agenda telefonului cu ziua, data, locația. Nu uităm de băuturi. După ce specifici că este petrecere studențească, scrii repede și de nenumăratele feluri de băutură. Că-i vodcă la 5 lei, că-i whiski cu suc la 5 lei, tu scrii. Important! La sfârșitul fiecărui sms (care e scris jumătate în română, jumătate în engleză) neapărat trebuie scris și un îndemn ”Be there !!!!!!!!!” , cu multe semne de exclamare. În fiecare săptămână se știe. Este „best party” . În fiecare săptămână vine un nene și cântă ceva nemaiauzit și nemaiîntâlnit. Chiar dacă l-am mai auzit și l-am mai întâlnit de câteva sute de ori, în aceeași discotecă, pe același „sistem”.
Prețuri în funcție de buget
Pe fiecare invitație primită e scris cu litere boldate „STUDENT PROMO”, în partea de jos „ Bar promo”. Deci sunt două feluri de promoții. Cele pentru „bugetari ” și cele pentru „privatizați” . Cei dintâi își primesc paharul cu ceva amestecat cu ceva apă pe câțiva lei, iar cei din urmă sunt cu sticlele plus ceva. Energizante sau sucuri naturale. Trec peste suta de lei. Dar prețurile sunt de bun simț față de cele de la sfârșitul săptămânii, unde plătești și intrare și consumație triplă, că-i weekend. Dacă ești băiat și ești cu o fată, te-ai ars ! Ți-ai mâncat bursa de merit. Dar și în timpul săptămânii se întâmpină probleme. Dacă îți uiți acasă invitația te poți retrage ușor și îndrepta înspre altă locație. Căci de exemplu, în timpul unui bal studențesc pentru cei ce nu au avut invitație, prețul intrării trecea de 10 lei de căciulă.O mână puternică te strângea de cot și te ținea pe loc. Tu dădeai să intri, bodyguardul îți dădea să ieși, cum ar zice copiii de cartier. Fetele sunt mereu norocoase. Ele nu plătesc niciodată. Că ori e gratis, ori plătește prietenul. Buzunarele băieților sunt mereu sacrificate. Ideea cu promoterii a fost destul de bună. De oriunde ar fi venit treaba asta. Îți faci reclamă, îți vine lumea prin rockoteca sau maneloteca pe care ai deschis-o. Canapelele pufoase sunt în sfârșit ocupate. Bodyguarzii au de muncă. Chelnărițele pot face un bacșiș bunicel. Și pe spatele unor studenți. Nu cer mulți bani, nu amenință că te dau în judecată când le încalci vreun drept. Problema e la băutură. Dar dacă îți „iese combinația” mai deschizi o sticlă de whiski și pentru promoteri.
