„Mami, hai să luăm floricele!” striga o fetiță pe role, bine echipată în caz de accident cu două codițe care ieşeau de sub pălărie. Chiar dacă soarele apunea, nu îndrăznea să dea jos ochelarii de soare.
Cum trece căldura, pe înserate, fetele vin în parc să facă poze fashion, posibil material pentru facebook, sau pentru alte căi virtuale. Mămicile își scot copiii la plimbare. Cei mai mulți sunt supraponderali și parcă sunt mai ispititoare chipsurile, floricelele caramelizate si vata pe băț, decât sportul. Copiii care nu au încă probleme de greutate, stau în cărucioarele împinse fie de frații lor mai mari, fie de tătici, pentru că mama este prea ocupată să discute cu prietena din copilărie pe care tocmai a întâlnit-o. E normal, în parc toată lumea se întâlnește cu toată lumea.
Unele femei țin cu orice preț să-și evidențieze vulgaritatea și ziua, printre copaci și eventual în fața maimuței plictisite sau a leului in călduri. Nu le lipsesc tocurile înalte, jupuite, scâlciate și pantalonii scurți și strâmți care nu mai lasă loc de imaginație. Machiajul strident pune capac: cozile de la ochi făcute cu dermatograful negru par interminabile, iar fardul albastru completează restul pleoapei superioare. Conturul roșu de pe buze, care amintește de anii ’90 instigă la fantezii cu Chucky – păpușa ucigașă.
Nu totul e horror
Oamenii simpli, modest imbrăcați vin și ei pe aici și se plimbă, eventual se țin de mână. Tot la capitolul love s-ar încadra și scena în care un bărbat își ajută partenera și îi linge înghețata pentru ca ea să nu se murdărească pe mâinile gingașe.
Cea mai surprinzătoare activitate din parc este că oamenii vin aici să mai facă și sport nu doar să mănânce mici și să bea bere. Predomină alergatul și la copii, dar și la adulți. Au apărut și mult doritele piste de biciclete, deși la intrarea principală din parc, te întâmpină un semn care interzice accesul bicicletelor. Oficial ai voie să folosești acest vehicul.
Plimbarea sau oricare ar fi motivul venirii în parc, se încheie. „Mai venim?”, își întreabă un copil mama. Se mai uită o dată în urmă, cu regret că pleacă și strânge balonul pe care îl avea în mână ca nu cumva să-i scape.
TEXT: Diana Zamfir
FOTO: Andrei Săvulescu
