Ei se prefac că ne vor binele, noi ne prefacem că îi credem

Fără doar și poate, românii au senzația că au fost lăsați de izbeliște de conducătorii țării mamă. Nu e de mirare că jumătate din popor vrea să plece pe afară, iar cealaltă jumătate, cei ale căror vremuri au trecut, și-ar fi dorit să fi plecat pe când au avut șansa.

Aici nu este vorba despre visul american, este vorba despre visul românesc, care, odată cu timpul și cu noile puteri, a fost spulberat.

Fiecare vorbă dusă dintr-o parte în alta vine în urma unor experiențe. Situațiile, care sunt multe și diverse, au făcut oamenii să -și  piardă încrederea în statul român și în puterea lui, putere care, mai nou, este folosită să facă și să dea mult mai puțin, față de puținul de acum câteva decenii.

Problema cea mai mare a poporului este că, pe lângă faptul că abia primesc, cu atât mai mult li se iau – bani, șanse, poate chiar și vieți.

Unii dintre oamenii mai „învățați” ar spune că toate instituțiile, din punct de vedere tehnic, suportă foarte mult, cu toate că nu duc lipsă de oameni buni. Un exemplu ar fi sistemul sanitar, adesea pomenit de gurile rele ale românilor, nu de alea bune.

Un altul ar fi sistemul educațional care te învață despre ce a fost, nu despre ce va fi. Generația prezentă speră la schimbare, speră la mai bine: „Vrem educație sexuală, vrem educație financiară, vrem educație de toate felurile. Dar cerem și atât! Nu este prima oară când încercăm să mișcăm ceva în acest sens, dar culmea, tocmai părerile oamenilor de viitor nu sunt luate în considerare!”, mărturisește Ana-Maria (Facultatea de Medicină, Timișoara).

Tinerii cu visuri mari și nerealizabile în propria țară s-au săturat să muncească cu de-a mila.

Micii întreprinzători sunt păcăliți pe față. Alice Negru si-ar fi dorit să își deschidă propria afacere, dar a realizat ca drumul până acolo e presărat cu ghimpi. Acum lucrează în marketing, sperând la vremuri mai blânde: „Nu ne lasă să ne dezvoltăm sau să investim. 40% dăm la stat și pentru ce? Aproape jumătate din munca noastră este luată și nu primim nimic în schimb. Cu greu societăţii i se oferă îmbunătăţiri.”

Cu alte cuvinte, tot românul iese pe minus. Vorba aia „de un’ să iei, dacă nu e?”.

Așa am ajuns la concluzia lui Marius (ASE, Bucureşti): „Toți vrem mai mult de minimul pe economie. Îmi caut un job decent de 3 luni. Dar stau și mă întreb, de ce ne prefacem, ei de unde să ne dea, când unii dintre ei ajung să muncească personal la propriile firme pentru ca nu au bani sa plătească salarii?”.

Pe de o parte avem poporimea, plină de dezamăgire și dezgust, iar pe de alta, conducerea care este formată din oameni cu funcții, dar oameni fără suflete.

România este frumoasă doar la exterior, poate în curând nici acolo. Dacă ar putea, chiar şi pădurile ar riposta.

Sursa foto: pinterest.com


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.