Există momente în viaţă când simţi nevoia să vezi care este rostul tău în societate, să-ţi pui în ordine gândurile umbrite de stres sau de cei din jur. Momentele în care prietenii, familia sau anturajul nu-ţi mai sunt de ajutor sunt inevitabile. Mulţi dintre noi aleg varianta cea mai simplă (din punctul lor de vedere), şi anume izolarea. Chiar dacă unii o văd ca pe o ultimă opţiune, consilierea psihologică este probabil cea mai bună cale de a controla o situaţie mai puţin plăcută.
Pentru 50 de minute am uitat de faptul că „viaţa este mereu roz” şi am ales să-mi expun gândurile, temerile, problemele, dar şi obiectivele mele unei persoane specializate.
Odată intrat în curtea Căminului 6, portarul mă întreabă politicos unde merg. Răspund scurt: camera 100. Urc la etajul 1, puţin emoţionat, însă ideea de „nou” mă face să uit de emoţii. Atmosfera este liniştită, departe de forfota unui cămin de studenţi.
Discuţia cu psihologul centrului, Doina Troacă, a fost un soi de revelaţie pentru mine. Pentru 50 de minute, m-am putut exprima relaxat şi fară emoţii. Discuţia în sine este confidenţială, însă pot spune că în acel timp am reuşit să fac un sumar al vieţii mele de până acum, un sumar cu momentele importante, neplăcute, dar şi cu realizările de până acum.
Odată ieşit din biroul psihologului, trebuie să fii conştient de faptul că această consiliere psihologică este o formă de intervenţie care se adresează persoanelor sănătoase, dar aflate într-o situaţie de impas cu privire la rezolvarea unor situaţii de criză, sociale, profesionale sau familiale. Faptul că mergi la psiholog nu te face mai slab decât alţii, nu te face bolnav, din contră. O persoană sănătoasă este o persoană care îşi cunoaşte problemele.
Desigur, un program complet de consiliere se derulează pe baza mai multor şedinţe, acestea fiind programate în funcţie de programul psihologului, dar şi a celui ce necesită consilierea.
Sursa poza