Renunţă la facultate pentru că studenţia este prea scumpă. Sau îşi continuă studiile şi muncesc în acelaşi timp, însă numai pentru diplomă – cele opt sau 12 ore de lucru pe zi nu le mai permit să ajungă la facultate. Sunt studenţii defavorizaţi material sau cei cărora le este ruşine să mai trăiască din banii părinţilor. Responsabili, curajoşi şi cu o urmă de regret sunt angajaţi în alte domenii decât cele la care aspirau imediat după terminarea liceului.
Printre ei se află Bogdan Graure. A fost student la Jurnalism, doar pentru un semestru. Problemele financiare l-au făcut să renunţe la o pasiune: reporter de televiziune. Cu trei ani în urmă şi-a depus dosarul, iar media 8.75 a fost prea mică pentru un loc la buget. Aşa a hotărât să se angajeze ca taximetrist pentru a plăti taxa de 2.700 lei pe an: „Am crezut că le pot ţine în paralel, dar era greu. Făceam schimb de ture cu colegul să ajung la seminarii şi examene, uneori parcam taxiul la facultate, dar cele câteva ore pierdute pe tură însemnau bani mai puţini”, îşi aminteşte dezamăgit Bogdan şi crede că atunci putea face mai multe. Între timp, chiar a făcut mai mult pentru viitorul lui. Anglia i-a oferit o şansă pe care România i-a refuzat-o total: un job de supervisor la o fermă de fructe pe un salariu de 1.000 de lire, pe lângă mâncare şi chirie. Aici, doar o pizzerie i-a oferit 800 lei. Engleza a fost cheia reuşitei lui. Interviul şi firea optimistă au ajutat cunoştinţele de limbă şi astfel acum un an a ajuns la britanici. Crede în şansa oferită de Anglia, dar nu vrea să renunţe nici la România: „Nu cred că în ţară nu pot să fac nimic pentru viitorul meu”, spune optimist spre sfârşitul interviului. Visează în continuare la Jurnalism, ca la o pasiune.
.JPG)
Pentru Elena Trăistaru, angajatul în timpul facultăţii înseamnă independenţă. Curajul de om mare o găseşte printre rafturi întregi de jucării. Lucrează la un magazin pentru copii din mall-ul Electroputere Parc, câte şase ore pe zi în timpul săptămânii şi 12 ore, din două în două weekenduri. Este studentă în anul II la Economie şi Administrarea Afacerilor. La facultate ajunge doar luni, şi atunci la un singur curs. Programul serviciului se suprapune cu cel de studiu, aşa că a ales: „Am vrut să am banii mei, să nu le mai cer tot timpul părinţilor. Sunt la taxă şi am hotărât ca anul acesta să o plătesc eu”, spune mândră Elena. Cu banii câştigaţi, pe lângă ce pune deoparte pentru facultate, îşi cumpără mâncare, haine, plăteşte facturi, abonamente şi iese în oraş. Nu regretă nimic, mai ales că nu vrea să lucreze în domeniul facultăţii la care este înscrisă. Îşi doreşte să nu fie stresată de cifre de afaceri, ci să aibă un serviciu care să implice socializarea şi interacţiunea cu oamenii.
de Florentina DECĂ