Roberto Brădiceanu trăiește pentru muzică. Este student în anul I la Conservator și iubește cântecul. Are 20 de ani și spune că s-a născut să facă asta. „Pasiunea pentru muzică este un univers complex și fascinant ale cărui taine le dezleg atunci când cânt”, spune Roberto. De la vârsta de 5 ani a început să-l asculte pe Michael Jackson. Și chiar să îl imite. La scurt timp, fredona melodii pentru copii. Așa, visul lui s-a transformat încet, încet în realitate. Toată copilăria și-a dorit să devină muzician. Și adolescența a însemnat tot muzică. A urmat Liceul de Arte „Marin Sorescu”, unde a început iniţierea. A făcut parte din corul liceului. A cântat în spectacole la Filarmonica Oltenia, atât ca licean, cât și după.
„Nu mai contează că am făcut 4 ore pe drum”
Cel mai mult îi place să cânte pop-rock, dar spune că poate să cânte aproape orice gen muzical. Nu îi este greu să se adapteze. Tot ce înseamnă sunet îl atrage și îi definește personalitatea. Și, pentru că poate să se adapteze, a mers pentru o lună și jumătate în turneu, în țara lui Vivaldi, Rossini și Giuseppe Verdi. A fost un turneu de muzică clasică, unde a jucat în Carmen, Tosca și Cavalleria Rusticana. Atmosfera din timpul unui turneu, depinde și de numărul de ore petrecute până la destinație. „Sunt uneori 4 ore dus, 4 ore cât durează opera și încă 4 ore întors. Dar nu se compară acele ore, cu sentimentul pe care îl am atunci când joc într-o operă. Nici nu mai contează că am făcut 4 ore pe drum”, spune studentul.
„Lucrăm două săptămâni sau mai mult dacă este nevoie, ca să ne iasă o melodie bună”
Aşa cum un cuvânt spus la momentul potrivit este bun, o melodie ascultată la momentul potrivit poate să aducă mângâiere. Și pentru Roberto, pasiune este puțin spus. Cântecul este, pentru el, mai mult decât pasiune. Activitatea lui zilnică înseamnă muzică. Proaspăt student la Conservator, indiferent de ce are de făcut, nu poate renunța la muzică. Merge la facultate, se întâlnește cu colegii să studieze, ascultă muzică și încearcă să compună versuri.
Ce vine din interior dă naștere unor melodii cu impact asupra ascultătorilor. Munca în echipă duce la rezultate și mai bune. Așa că, pe acest principiu se axează și Roberto, care, împreună cu câțiva prieteni, a format o trupă muzicală. Cu toate că o melodie nu este întotdeauna ușor de făcut și e nevoie de multă muncă și implicare, ei lucrează acum la un album și speră să se bucure de succes.
„În principiu, lucrăm două săptămâni sau mai mult dacă este nevoie ca să ne iasă o melodie bună. Momentan suntem la prima piesă. Ne-ar mai trebui versuri pentru încă o strofă si terminăm”. În crearea unei trupe muzicale „este nevoie de voci bune și multă seriozitate”, mai declară studentul de la Conservator. Mai multe idei puse cap la cap și munca în echipă pot să ducă la o piesă de succes.
În ce privește piața muzicală românească, simte că nu poate să îi ofere multe șanse. „Cred că este doar o afacere. Cât despre șanse, nici nu poate fi vorba, de multe ori nu e niciuna.” Dar asta nu îl împiedică deloc. Din contră, îl face și mai puternic. Îl determină să creadă și mai mult în visul lui și să lupte. „Sunt un tânăr care crede în visul și în șansa lui. Și mai mult decât atât, cred într-un succes zdrobitor”.
Nu se lasă intimidat că țara în care trăiește nu este dezvoltată pe măsură în domeniul muzicii. Talentul lui și pasiunea nu îl lasă să-și piardă iluziile. Nu se limitează la România. Își dorește să depășească granițele. „Vreau să studiez în străinătate, să învăț cât mai multe despre muzică, pentru a-mi crea propriul stil”, mai spune tânărul.
Claudia PREDILĂ