Teodora Veleanu, sau Tehash cum îi spun prietenii, este absolventă a Colegiului Național Carol I. În prezent, ea studiază științe bio-medicale la facultatea londoneză Brunel și ne împărtășește puțin din experiența ei acolo.
Mihaela Dăogaru : De ce ai ales Anglia și nu altă țară?
Teodora Veleanu : Când m-am hotărât că vreau să plec în străinătate am luat în considerare 3 țări: Anglia, Austria și Germania. La universitățile din Austria și Germania nu am găsit cursul pe care voiam sa îl urmez, sau daca îl aveau era cu predare în limba germană. Așadar, am ales Anglia.
Cei de aici nu acceptă examenul oral sau „ascultarea” ca modalități de verificare
M. D. : Cât de repede ai reușit să te adaptezi?
T. V. : M-am adaptat mai repede decât credeam și consider că asta se datorează faptului că iubesc Londra. În 6 luni de când locuiesc aici am învățat să mă descurc în orice situație întâlnită până acum: de la cum funcționează transportul la a face cumpărături și ține socoteala banilor, a mă duce la bancă, a căuta un job și multe altele. Este dificil, dar nu imposibil.
M. D. : Cum te înțelegi cu colegii străini? Alți români ai întâlnit?
T. V. : La universitatea mea, colegii străini provin din țări de pe aproape toate continentele. Nu am avut probleme, oamenii sunt primitori și prietenoși și este interesant să auzi povestea fiecăruia, care îi este țara natală și de cât timp sunt în Anglia. Da, am întâlnit câțiva români și este frumos să poți să ai o bucată de „acasă” când ești înconjurat de străini.
M. D. : Care a fost cea mai mare temere legată de plecare?
T. V. : Cea mai mare temere a fost, bineînțeles, faptul că nu ma voi putea obișnui să trăiesc într-o cu totul alta lume, dar când am ajuns în Londra am avut sentimentul că mă aflu în locul potrivit, iar asta m-a ajutat foarte mult să înving acea frică de neadaptare.
M. D. : Crezi că există diferențe între profesorii din sistemul englezesc și cel românesc?
T. V. : Da, este o mare diferență. Și aici poți întâlni profesori mai putin plăcuți, iar în România profesori care îți ajung un exemplu in viață. Modul de predare diferă mult prin prisma faptului că cei de aici nu acceptă examenul oral sau „ascultarea” ca modalități de verificare ale unui elev/student din motivul că sunt considerate intimidante. Prezentările (în PowerPoint sau alte programe asemanatoare) în fața unui public sunt considerate de către profesorii din sistemul englezesc un foarte bun mod de a obișnui elevii cu „public speaking”, de a le observa cunoștințele.
M. D. : Ce știu englezii despre România?
T. V. : Din păcate nu prea multe. Daca știu ceva este despre Transilvania și Dracula, dar nu povestea adevărată, ci doar renumitul mit. De aceea, de fiecare dată când am ocazia, cu ajutorul rețelelor de socializare, m-am hotărât să promovez România.
M. D. : Ce îți lipsește cel mai mult de acasă?
T. V. : Nu are rost să specific faptul că îmi este dor de familie și de prieteni, pentru că este de la sine înțeles și este inevitabil. În schimb pot spune că ce îmi lipsește cel mai mult de acasă este mâncarea.
Dacă ar fi să aleg din nou aș lua aceeași decizie
M. D. : Ai renunța la Brunel pentru a studia în țară?
T. V. : Nu. Am avut, la un moment dat, dubii în ceea ce privește Brunel, dar mă gândeam tot la o universitate din Anglia.
M. D. : Dacă ai putea să alegi din nou unde să studiezi, ai lua altă decizie?
T. V. : Cum am spus înainte, m-am întrebat o perioadă dacă a fost o alegere bună să vin la Brunel, dar acum sunt sigură că a fost și dacă ar fi să aleg din nou aș lua aceeași decizie.
M. D. : Ce le poți spune celor care vor să plece la facultate în străinătate?
T. V. : Cel mai important, să se documenteze mult înainte de a aplica la o facultate pentru că este foarte important să îți găsești locul și să simți că acea facultate îți îndeplinește preferințele. Lăsând la o parte viața socială și distracția, să trăiești în străinătate nu este ușor și trebuie să fii cât se poate de sigur că ești capabil să înfrunți orice obstacol. În cele din urmă, ești singur și trebuie să înveți să te descurci.
Mihaela DĂOGARU