Sunt la un interviu de angajare. Dacă mă angajează ăștia, am dat lovitura!
Cam așa începe piesa de teatru, care mi-a dat mindfuck și care mi-a schimbat percepția asupra oamenilor. Pe scurt, patru bărbați, cu personalități opuse, sunt la un interviu de angajare în grup. Sunt supuși unor probe prin care li se află cele mai intime probleme. Dau de situații care îi amuză, dar îi și scot din sărite. Întâmpină evenimente care le dezvăluie bunătatea, dar și egoismul. Totul, pentru ca ei să-și dea seama cât de inumani pot deveni pentru un job. Și că pot renunța la orice pentru un loc de muncă. Iar finalul neașteptat te face ca, după piesă, să rămâi câteva minute cufundat în scaun și să te întrebi „Nu cumva și eu sunt unul dintre personaje, în viața reală?”
„Experimentul” a fost jucat în premieră la Facultatea de Agronomie din Craiova, pe 7 mai. Patru tineri actori din București au reinterpretat piesa scrisă de un dramaturg spaniol și au interacționat mult cu publicul. Iar povestea lor nu e deloc obișnuită.
„300 de zile de teatru”
Trei studenți la Actorie. Zero fonduri pentru început, zero sprijin financiar. Dar o idee originală. Așa s-au lansat Vlad Basarabescu, Victor Țăpeanu şi Frederic Negrescu, cei care au făcut înconjurul țării, pornind de la o dorință simplă: să facă teatru. Pe 7 martie 2015 înființau Cuibul Artiștilor, teatrul independent din București. Astăzi se numără printre puținii actori tineri care aduc o idee originală în România.
Totul a început când eu și prietenul meu foarte bun, Victor Țăpeanu am plecat plecat la munte să ne dăm cu placa. Atunci ne-a venit ideea. Aveam nevoie să jucăm. Și nimeni nu ne oferea. Pe atunci eram studenți la Actorie. Și ne-am gândit să facem proiectul „300 de zile de teatru”. Adică în 360 de zile să jucăm de 300 de ori. Am reușit să facem proiectul. Să avem 10 spectacole jucate de câte 30 de ori. Adică un spectacol jucat de 30 de ori, apoi băgat la cutie și tot așa,
a povestit Vlad Basarabescu, membru-fondator la Cuibul Actorilor și unul dintre cei patru actori din „Experimentul”, jucat în premieră la Craiova.
Ideea spectacolelor zilnice le-a ieșit, chiar dacă doar pe jumătate, din motive obiective. Am terminat proiectul „300 de zile de teatru” în 540 de zile, jucat consecutiv. Nu aveam cum în 300, pentru că sunt foarte multe sărbători. Toată lumea ne-a spus că niciodată n-o să-l terminăm. Dar n-a fost așa, a continuat Vlad.
Startul l-au dat cei trei. Acum, Cuibul Artiștilor are o echipă de 30 de oameni, dintre care peste jumătate sunt voluntari tineri, unii chiar adolescenți, care vor să facă teatru.
La București a mai rămas o trupă de actori din echipă. Și ne-am despărțit, ca să putem juca în același timp, în mai multe zone. Suntem 12 actori și restul voluntari. Spre exemplu, dintre noi patru, cei care am jucat astă-seară, doar trei suntem actori. Rareș (n.r- actor din „Experimentul”) este voluntar. E licean și face parte din trupa noastră de juniori. Este alături de noi de 3 ani, de când am înființat Cuibul.
Teatru gratuit, donații și săli pline
Actorii din Cuibul Artiștilor se deosebesc de ceilalți prin faptul că nu iau niciun ban pe piesele pe care le joacă. Spectatorii nu cumpără bilete niciodată. În schimb, pot face donații, pentru ca artiștii să-și poată duce munca mai departe. Este o formă prin care ei încurajează mersul la teatru.
Noi considerăm că accesul la cultură trebuie să fie gratuit. Dacă ți-a plăcut, donezi. Dacă nu, nu donezi, simplu. Poate chiar dacă ți-a plăcut, dar nu ai niciun ban, nu contează. Ceea ce ne bucură foarte mult este că bărbații au început să invite femeile la teatru. Asta ni se pare extraordinar. Chestie care nu se mai făcea de foarte mult timp. Iar noi vrem să le dăm posibilitatea asta mai des,
a mai explicat Vlad Basarabescu.
Mai mult, la a treia ediție de anul acesta, actorii s-au gândit să doneze, la rândul lor, bani pentru copiii din spitalele din București. Fac asta prin banii obținuți din vânzarea de tricouri personalizate, după spectacole.
Publicul este încântat de ideea donațiilor, a teatrului gratuit, dar, mai ales, de calitatea pieselor și a interpretării. Asta pentru că sălile sunt, de cele mai multe ori, pline. „Experimentul” a ocupat majoritatea locurilor din amfiteatru. Dovadă sunt cei aproximativ 150 de spectatori curioși, care au asistat la piesă.
foto: https://web.facebook.com/cuibulartistilor/photos/
Dincolo de scenă apar multe sacrificii
În prezent, băieții au 3 turnee realizate, deci 3 ediții. Spectacole joacă în toată țara. La București fac teatru în fiecare seară, de la 19:00 la 21:00. La Craiova este a patra oară când Cuibul Artiștilor joacă. Venim de două ori pe an. Primăvara și toamna. Acum jucăm aici, la Aula Buia, în Facultatea de Agronomie, a precizat actorul.
De ce într-un amfiteatru de facultate (Aula Buia) și nu într-un teatru adevărat, precum „Marin Sorescu”? Pentru că, din cauză că joacă pe gratis și își întrețin munca din donații, tinerii ar avea nevoie de o sală care să le fie oferită gratuit pentru un spectacol. Fapt care nu se poate obține atât de ușor. Ne-o spun chiar ei. De exemplu, la Ploiești am plătit sala din banii noștri. De aceea, își desfășoară activitatea pe unde pot.
Sacrificii fac și atunci când, uneori, își plătesc singuri cazarea, decorul, costumele. Sau când sunt nevoiți să monteze, să demonteze decorul, luminile, să curețe sala, să facă singuri orice muncă manuală până să ajungă pe scenă și dincolo de ea. Dar acest fapt nu pare să-i deranjeze. Unul dintre ei strângea materialele și golea scena după terminarea spectacolului. S-a oprit când l-am rugat să facă o poză cu noi. Părea foarte obosit, dar fericit. De fapt, toți patru erau fericiți. Și mulțumiți că au avut feedback pozitiv. Și că ceea ce au vrut să transmită a ajuns la public. Iar asta e tot ce contează. Dincolo de sacrificii.
https://web.facebook.com/cuibulartistilor/