de Andrei Săvulescu
Printre multele şi creţele idei care trec prin capetele jurnaliştilor din anul II (vezi chiar CS info), este şi realizarea unui documentar. Despre Craiova. Am pornit cu camera pe străzi. Hmm… Oamenii treceau, fiecare spre treaba lui, fără a da prea mare atenţie celor din jur. „Hai să-i provocăm cumva”, ne-am zis. Şi aşa a apărut Alice. Am ales-o în urma unui „casting” într-un magazin de mirese. A mers cu noi şi ne-a lăsat să o modelăm cum dorim. În loc de haine, am folosit ziare, o perucă blondă şi o şapcă neagră, lucioasă. După asta, am luat oraşul la pas. Desigur, cu FATA în braţe.
Prima oprire: intersecţia de la Universitate. Acolo… unde şinele paralele si împletesc. Ştiţi voi… Fixată pe un suport metalic, aştepta cuminte primăvara de la semafor. Toţi trecătorii o priveau. Cei mai curioşi ratau verdele. Unii voiau să o atingă, alţii să o ciupească. Cineva chiar să o pupe. De la distanţă, o supravegheam prin obiective. Pe loc, cu ochii atenţi la traficul de idei din jur, arăta ca un om pus să oprească ceasul pentru un moment. Un domn, mai nervos, a apostrofat camera. Nu putem transcrie textul. Pe noi, dar mai ales pe Alice nu ne-a deranjat.
A doua oprire: piaţa centrală. Oamenii s-au simţit atraşi de manechin. O bătrână „a angajat-o”.Vânzările de ceapă au crescut mai ceva ca la bursă. Un producător de tuciuri a vrut şi el „să se tragă în poză” cu „fata asta ţapănă”.Nu am vrut să ne oprim la Şcoala 21, dar copiii au făcut un cordon de „ţară, ţară, vrem ostaşi”. Pe cine? Pe Alice! Evident, a urmat o sesiune de blitz-uri.
Am scăpat cu greu şi am sărit într-un tramvai, unde călătorii au fost plăcut surprinşi de prezenţa unui pasager special. Apropo, nu i-am luat bilet. A avut noroc. Controlorul n-a venit. Alice a admirat peisajul de pe Calea Bucureşti şi poate i-a plăcut mai mult decât nouă.
Întorşi la Universitate, am dezvelit-o pe Alice de foile pline de politică şi circ şi am dus-o înapoi, să privească lumea. Din vitrină.
foarte interesanta ideea.felicitari