Un meci în Germania

de Mario Ciuciulete

Stuttgart, o zi de miercuri, aşteptată de un oraş întreg. Speranţe, emoţii, iubire enormă pentru „Die Schwaben”. Totul pentru o posibilă calificare într-o cupă europeană. Încă de la plecarea spre stadion, simţi cum atmosfera de meci te copleşeşte. Drumul către „Mercedes Benz Arena” este un adevărat tur de mapamond. Fanii din toate colţurile lumii împânzesc străzile. S-Bahn-urile freamată. Mai sunt doar două ore până la începutul meciului. Un tren opreşte în gară. Dintr-un vagon, 10-15 copii cântă cât îi ţin plămânii „VfB Stuttgart du bist unser Stolz”. La capătul celălalt, suporterii adverşi îşi cântă, la rândul lor, imnul, fără să fie deranjaţi.

VFB Stuttgart-1.FC Köln. Prieteni contra prieteni. Mulţimile de fani nu ţin cont de rivalităţi în afara stadionului. La 200 de metri de arenă, 10 localnici au grijă ca oaspeţii din Köln să simtă ospitalitatea sudului. La intrare, un bătrân cu tricou VFB, mă întreabă: Şvab sau Ţap? Răspuns prompt şi mândru: Şvab. Mă conduce la locul de pe bilet şi îmi arată, în drum, toate locurile care m-ar putea interesa în timpul meciului. Ajuns la „locul faptei”, rămân anesteziat de puhoiul de lume care cântă. 58000 de mii de spectatori.

Meciul începe. Şi pe teren, şi în tribune, duelul este fantastic. Un suporter al Köln-ului pariază cu gazdele că până la pauză va fi 1-0 pentru echipa lui. „Vise, vise!”, îi spun şvabii. Atmosfera rămâne electrizantă până la finalul primei reprize, când tabela chiar arată 1-0 pentru 1.FC Koln. Nimeni nu resimte şocul primirii golului. Ambele echipe merg la cabine în aplauzele întregului stadion.

Spectacol și civilizație
Petrec pauza la una din cozile unde se servesc GRATIS câte o bere şi un crenvurşt bavarez. Ciudat, îmi spun, şi mă întorc la locul meu cu 4 euro neatinşi. Repriza a doua se desfăşoară la fel. Echipele oferă spectacolul promis. La final,VFB Stuttgart-1.FC Köln: 0-2. Sunt oarecum trist, iar reacţia celor din jur mă surprinde: râd, glumesc şi îşi aduc aminte de principalele evenimente ale jocului. Întreb un suporter al Stuttgart-ului: „Aţi pierdut o calificare, de unde toată veselia asta?”. Răspunsul mă face să îmi fie ruşine de întrebare: „Pe afiş scria SPECTACOL. A fost mai mult decât atât, de ce n-am fi veseli?”.

Această poveste pare o adevărată fantezie într-un oraş ca al nostru.
Exact în aceeaşi situaţie au fost puşi şi craiovenii acum doi ani. Universitatea Craiova-FC Vaslui era meciul care trebuia să asigure un loc de cupă europeană echipei noastre, după o pauză de nouă ani. Nu a fost să fie… Dacă după meciul din Germania am rămas cu o experienţă senzaţionala (şi patru euro neatinşi), cel de acasă mi-a lăsat doar câteva urme de scaune pe cap şi o iritaţie de la gazele inhalate.

Şi totuşi nu cred că problema este la omul român. Am vazut mulţi de-ai noştri şi la Stuttgart şi probabil şi-ar fi dorit să arunce cu un scaun în „epava de Marica”. Civilizaţia germană nu le permitea.

One Comment on “Un meci în Germania”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.