Autobuzul cu numărul 1 soseşte în stație. Cu un zgâlţâtit sonor, uşile rulante se deschid pentru pasageri, care imediat se îmbulzesc spre un scaun liber. Înăuntru, aceleași ferestre prăfuite, aceleaşi ambalaje aruncate pe jos. Pe alocuri, plase de rafie printre care se zăreşte creasta unei găini. Sticle pline de lapte, cărate de o mână cu degete înnegrite. Țipetele iritante ale unui bebeluș legănat cu prea mult elan.
La următoarea stație urcă o mână de tineri gălăgioși care încep să se bată cu bucăți de pâine proaspătă. Controlorul își face și el apariția cu o jumătate de brioșă în mână, însă scandalagiii se agită. Un pensionar, vizibil deranjat de ei, obiectează: „Verifică-le dom’ne, biletul!”.
Atmosfera se destinde când aceștia coboară după 10 minute. Pentru moment, huruitul motorului e singurul care domină celelalte zgomote.
Deodată, se oprește brusc între stația de la Spitalul 1 și cea de la Popeci. Intrigați, pasagerii caută explicații, se schimonosesc în fel și chip. Chiar și capul găinii se înclină.
În autobuz intră alți controlori flancați de jandarmi. Cu fețele crispate, două liceene fac schimb de priviri. Plânsetele bebelușului se aud mai tare.
„Abonamentele la control, vă rog!”, se aude o voce guturală. Foșnete, fermoare care sună la unison și oftaturi. Un tânăr îmbrăcat în culori precum verde fosforescent și roz bombon încearcă să se furișeze pe ușa din spate, dar un jandarm îl prinde din urmă. Îl încolțește imediat și îl trântește de capota mașinii de poliție.
„Parcă ne-ar trata ca pe niște teroriști, frate”, replică un băiat care mestecă de zor o gumă și din ale cărui căști se aude instrumentalul unei melodii. Nervos, bate pasul pe loc și apasă pe un buton al MP3-ului său ca să dea volumul mai tare.
Într-un final, oamenii legii pleacă, iar cutia de chibrituri pe patru roți își continuă traseul spre Romanești. Pensionarii se întind la taină, copilașul adoarme liniștit în brațele mamei, iar plasele de rafie au dispărut deja din peisaj.
Irina BUSUIOC